05 [IAN 14] ACTUALITATE Buzau
Duminică, 05 ianuarie 2014

Cum vede buzoianul Nicolae Done, doctorand la Harvard, corupţia din ţară

Florin Zafiu alte articole de Florin Zafiu
2 voturi 2194 vizualizari 0 comentarii florinzafiu@sansanews.ro

Marcat de schimbări mai mult sau mai puţin importante, învăţămîntul românesc are probleme cu absolvenţii de seral, dar continuă să producă extraordinare individualităţi la nivelul absolvenţilor de liceu, dar şi la capitolul studii superioare.

Un astfel de exemplu este Nicolae Done, doctorand la Harvard şi absolvent al Colegiului Naţional 'B..P Haşdeu'. Done se declară un adolescent absolut normal, care mai chiulea de la ore să joace un biliard sau baschet, dar care a ştiut să-şi organizeze mintea şi viaţa astfel încît să devină un mare performer.

Astăzi în vîrstă de 27 de ani, Done a acordat un interviu site-ului ziare.com, pe care-l redăm în cele ce urmează.

Drumul academic

În liceu, mărturiseşte tînărul, a avut şansa să îşi dezvolte pasiunea pentru chimie, şi, cu ajutorul unor profesori şi colegi extraordinari, a obţinut cîteva medalii la olimpiade internaţionale: "Acest factor a contat destul de mult, cred eu, dar bănuiesc că a contat şi faptul că am încercat mereu să fiu o persoană dezvoltată pe mai multe planuri. Mi-a plăcut nu doar să descopăr lumea prin intermediul ştiinţei, dar şi să practic sportul, să mă implic în comunitate etc. Am avut norocul să am o familie care m-a încurajat să incerc diverse experienţe. De exemplu, de mic petreceam cîteva ore pe zi la Clubul Copiilor din Buzău, unde am încercat activităţi ca şahul, sculptura, aeromodelismul, teatrul şi altele. Aceste activităţi mi-au oferit o perspectivă mai largă asupra lumii, iar mai tîrziu mi-au dat încrederea că pot face ce ma pasionează cu adevărat". Nicolae Done îi încurajează pe toţi elevii talentaţi, care îşi doresc să studieze în străinătate, dar nu au rezultate la olimpiade internaţionale, "să îşi încerce şansa, atîta timp cît îşi doresc să cunoască lumea şi vor să o schimbe în bine. Rezultatele la învăţătura sînt bineînţeles foarte importante, dar nu sînt singurul element pe drumul către o universitate bună". Acum, Nicolae Done este în anul trei de doctorat în Economie şi Politici de Sănătate şi se află în faza în care trebuie să propună o serie de studii care vor deveni proiectul său de dizertaţie. "Mă ocup cu analiza economică a sistemelor de sănătate, încercînd să găsesc modalităţi de a asigura că aceste sisteme devin mai performante, mai eficiente şi mai echitabile. Am privilegiul să am o bursă completă prin programul <<Sommer Scholars>>, un program care recunoaşte un grup restrîns de 12 studenţi ca avînd potenţial de viitori lideri în domeniul sănătăţii publice. De asemenea, anul acesta sînt vicepreşedinte în Guvernul Studenţilor şi mă ocup de organizarea evenimentelor sociale din campus, de la spectacole şi pînă la gale şi petreceri ale studenţilor", explica tînărul.

Cum se vede România din America

S-a adaptat rapid la viaţa din Statele Unite şi, mărturiseşte Nicolae Done, nu a întîmpinat probleme pentru că ar fi român. "După părerea mea m-am adaptat foarte uşor şi am reuşit să îmi fac prieteni din toate colţurile lumii. În SUA mediul academic este foarte primitor pentru studenţii internaţionali, în general, şi nu am fost discriminat din cauza faptului că sînt român, dimpotrivă: mulţi colegi erau fascinaţi de România şi mă priveau ca pe o fereastră spre o zonă a lumii unde nu fuseseră niciodată. Oamenii din jurul meu au fost foarte prietenoşi, de multe ori făcînd efortul expres de a nu presupune că românii sînt într-un anumit fel. Bineînţeles, profesorilor nu le-a păsat de naţionalitate atîta timp cît au văzut că sînt capabil; ba chiar, ei apreciază în general motivaţia studenţilor străini, care deseori e superioară celor americani". Referitor la modul în care se vede situaţia din România dincolo de Ocean, Nicolae Done precizeaza ca exista lucruri care îl îngrijorează, ca de exemplu proiectul Roşia Montană, corupţia din sistemele publice, precum şi situaţia destul de precară a economiei. "Dar sînt de asemenea multe lucruri care îmi dau foarte multă speranţă, în principal o energie tot mai crescută a generaţiei tinere, care începe să capete o conştiinţă tot mai matură şi să realizeze că numai ea este în măsură să îşi creeze propriul viitor. Per total, văd o balanţa pozitivă, însă aş vrea să văd România trecînd peste un punct de la care schimbarea în bine să accelereze exponenţial. Pentru asta în primul rînd este nevoie de schimbări structurale, care să ne poziţioneze pe traiectoria unor ţări precum Coreea de Sud acum 2-3 decenii", adaugă tînărul.

Diferenţe între sistemele de învăţămînt

În ceea ce priveşte sistemul de învăţămînt din ţara noastră, pe lîngă finanţarea foarte slabă, acesta mai are şi alte neajunsuri, este de părere Done. "Din păcate, actualul sistem se mîndreşte cu cîteva <<elite>> (printre care am fost şi eu clasificat în liceu), dar ignoră eşecul pe care îl are în a educa majoritatea de elevi şi studenţi români. Acest lucru se vede nu doar la testele internaţionale, unde România se descurcă mediocru, pentru că după părerea mea nu aceste teste sînt importante. Acest eşec este cel mai evident la productivitatea scăzută a cercetării şi a economiei româneşti. Problema este că sistemul românesc de învăţămînt încă funcţionează după ideologii învechite, care sînt atît de împămîntenite încît de multe ori sînt susţinute chiar şi cei cu cele mai bune intenţii. Aceste ideologii nu sînt doar o materie de opinie. Sînt infirmate de o întreagă literatură empirică din psihologie şi teorie didactică, care arată că mintea umană are nevoie de un anumit set de stimuli pentru a se angaja în mod productiv în procesarea informaţiilor", spune Nicolae Done. Această remarcă şi că sistemul se confruntă de asemenea cu "lipsuri materiale şi cu un sistem politic care trimite semnale incoerente şi deseori greşite"

"Dar după părerea mea, cea mai mare problemă e faptul că sistemul nici măcar nu recunoaşte obiectivele principale ale educaţiei: de a forma gîndirea critică, de a îi stimula pe elevi să fie fascinaţi de cunoaştere, şi de a îi imputernici să analizeze lumea din jurul lor, atît cea naturală, cît şi cea socială şi cea artistică. Prea mult, accentul se pune pe memorarea brută şi pe 'regurgitarea' unor informaţii de cele mai multe ori irelevante pentru un viitor cetăţean român într-o lume tot mai deschisă, mai tehnologizată, şi mai dinamică, care pune preţ pe imaginaţie, înţelegere, şi adaptabilitate, iar nu pe memorizare. De asemenea, elevii români sînt supraîncărcaţi. Am fost contrazis de multe ori pe acest subiect, dar îmi menţin opinia şi am evidenţe care să o susţină. Cînd un elev are 10-11 obiecte în fiecare săptămînă (ca referinţă, eu la Harvard luam 4-5 cursuri pe semestru), la care după 7-8 ore de clasă, are multiple teme, examene, şi referate de făcut, e imposibil să nu se simtă sufocat. Asta nu înseamnă că elevii nu trebuie să înveţe istoria, geografia, fizica, filosofia, etc. Acestea pot fi predate prin rotaţie în anumiţi ani sau în anumite semestre, astfel încît numărul de cursuri la un anumit moment dat să nu depăşească 6-7", adaugă tînărul. Mai mult, cei mai mulţi elevi renunţă la învăţătură pentru că o văd ca fiind irelevantă pentru viaţa reală, şi este datoria sistemului să îi atragă şi sa îi inspire.

Cercetarea - România vs. S.U.A.

În mod evident, punctează el, se face cercetare la un nivel mult mai înalt în afară, indiferent pe ce criterii ne bazăm. "Cercetarea românească încă este afectată de decenii bune în care nepotismul, incompetenţa şi furtul intelectual au fost acceptate şi chiar promovate. Deşi în ultimii ani au răsărit grupuri de cercetare serioase prin ţară, acestea sînt în minoritate şi se luptă constant cu birocraţia, lipsa de finanţare meritocratică şi plagiarismul din sistem. Aceste deficienţe vor lua mulţi ani să fie reparate, şi e nevoie nu doar de legislaţie bine gîndită, ci şi de timp ca prevederile legislaţiei să reuşească să schimbe cultura din sistem. Mai mult, e nevoie şi de un schimb treptat de generaţii", susţine Nicolae Done.


Un absolvent de Harvard, profesor în România? Cum ar preda el într-o universitate din ţară?


"Probabil aş încerca să predau exact cum voi preda şi într-o universitate americană. Pot vorbi la nivel concret, pentru că în toamna anului 2014 voi avea şansa să predau un curs 100% întemeiat de mine, printr-un program special (numit Gordis Teaching Fellowship) al universităţii unde studiez (Johns Hopkins). Cursul va avea ca subiect analiza comparativă a sistemelor de sănătate din ţările dezvoltate. Cum am menţionat şi mai sus în criticile aduse sistemului actual din România, voi încerca să pun accentul pe înţelegerea profundă a relaţiilor economice, politice şi sociale care există în aceste sisteme. Voi încerca să folosesc timpul de clasă în principal pentru discuţii structurate, în care studenţii să îşi poată împărtăşi propriile idei şi unde pot dezbate evidenţele din literatura de specialitate prin propria interpretare. Astfel vor veni, sper eu, în contact mult mai intim cu materialul pe care îl vor citi, şi vor avea şansa să înveţe şi de la colegii lor. Nu voi avea examene, ci proiecte aplicate în care studenţii vor trebui să aplice principiile şi conceptele discutate la curs unor cazuri noi inspirate din probleme reale", răspunde Done. Le-ar cere de asemenea să "depună mărturie" în faţa unui comitet senatorial (fictiv, desigur) ca "experţi" în domeniul sănătăţii, în legătură cu un subiect real care afectează sistemele de sănătate actuale, exemplifică tînărul. "Ca proiect de echipă la final de semestru, le voi cere să analizeze situaţia unei ţări şi să propună reforme specifice pentru a îmbunătăţi sistemul de sănătate al acelei ţări. Vor trebui să scrie un raport complet de 20-30 de pagini precum şi să prezinte în faţa colegilor principalele rezultate ale analizei lor, pe modelul care se practică în mod curent în consultanţă", relatează Nicolae Done.


Etichete: academic |  elev |  Harvard |  Nicolae Done
Voteaza articolul: bun: 2  |  slab: 0   2

Comentarii

Nu exista nici un comentariu adaugat


Ultima ora

Presedinte
Ion CRISTOIU
Director general
Vlad PUFU