Curs valutar:
4.7205
4.1484
25 iunie 2019 Ultimul update: 21:56
25 [DEC 18] ACTUALITATE Buzau
Marţi, 25 decembrie 2018

Crăciunul, tradiții și obiceiuri

Andra Vasilescu alte articole de Andra Vasilescu
0 voturi 1358 vizualizari 0 comentarii news@sansanews.ro

Naşterea Domnului Iisus Hristos sau "Crăciunul" este una din sărbătorile principale anuale, la fel ca în majoritatea statelor creștine. Crăciunul s-a transmis odată cu apariţia creștinismului pe teritoriul României, propovăduit de Sfântul Apostol Andrei în zona Dobrogei.


Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie.

Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale țării, ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească dimineața devreme, să facă focul în sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși; /Vacile cu viței, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloștile cu pui, găinile cu ouă... și tot așa se continua cu ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul și la mulți ani!

Cântarea colindelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi a sărbătorii Naşterii Domnului Iisus Hristos, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea confecţionată de cei mici, cu scena Naşterii Domnului Iisus Hristos pictată pe ea, şi împodobită cu ghirlande strălucitoare.

În România s-a păstrat din străbuni tradiţia ca cei mici să colinde din casă în casă, pe toată perioada Crăciunului, împărtăşind tuturor bucuria Naşterii Domnului Iisus Hristos, Mesia, pe pământ. Fruntaşul duce cu el o stea din lemn cu icoana Naşterii Domnului Iisus Hristos, împodobită cu panglici colorate şi clopoței, întreaga creație fiind susţinută de un toiag.
Pentru cea mai așteptată sărbătoare a lunii decembrie, Naşterea Domnului Iisus Hristos, românii au apelat în egală măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea Mântuitorului aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solstițiul de Iarnă, momentul în care natura redă speranța renașterii la viaţă, prin mărirea orelor de ziua. 

Obiceiul colindatului a înglobat în el pe lângă cântec și ritual, și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea colindele care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.

În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de tot felul de mâncăruri tradiţionale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Naşterea Domnului Iisus Hristos aduc liniște și pace în case. Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobi în casă sau în curte un brad cu diferite globuri, cu beteală ori cu bomboane de ciocolată. Cele trei zile de Crăciun sunt 25, 26 și 27 decembrie. În aceste zile sfinte se respectă tradiții vechi de sute de ani. Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri. Atât grupuri de copii cât și grupuri de adulți se strâng laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni. Atunci se cântă colinde păstrate din moşi-strămoşi printre care "O ce veste minunată", "Astăzi S-a născut Hristos" ori "Steaua sus răsare", etc. Totodată, colindătorii sunt serviți cu produse tradiţionale (colaci făcuți în casă) sau primesc bani. Persoanele de origine slavă din România sărbătoresc pe rit vechi, adică după calendarul neîndreptat, în data de 7 ianuarie Crăciunul, la două săptămâni după Crăciunul românesc, ortodox.

Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.

Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatul neascultării primilor oameni, înainte de alungarea lor din rai.

Până în secolul al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.

Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.

După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia.

La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.

La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.


Etichete: Crăciunul |  obiceiuri |  tradiții
Voteaza articolul: bun: 0  |  slab: 0   0

Comentarii

Nu exista nici un comentariu adaugat


Ultima ora

National

Presedinte
Ion CRISTOIU
Director general
Vlad PUFU